Antinomiile unor doctrine religioase ale Bibliei
· Nu sunt un teolog recunoscut, nu am vreun duh denominațional. Am o unică exprimare teologică:
· 4 Este un* singur trup, un** singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde† a chemării voastre.
· * Rom 12:5: tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. ">Rom 12:5; 1 Cor 12:12: Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. ">1 Cor 12:12; 1 Cor 12:13: Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. ">1 Cor 12:13; Efes 2:16: şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. ">Efes 2:16; ** 1 Cor 12:4: Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; ">1 Cor 12:4; 1 Cor 12:11: Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte. ">1 Cor 12:11; † Efes 1:18: şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi ">Efes 1:18;
· 5 Este un* singur Domn, o** singură credinţă, un singur botez†.
· * 1 Cor 1:13: Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? ">1 Cor 1:13; 1 Cor 8:6: totuşi, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi, prin El, şi noi. ">1 Cor 8:6; 1 Cor 12:5: sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; ">1 Cor 12:5; 2 Cor 11:4: În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngădu">2 Cor 11:4; ** Efes 4:13: până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ">Efes 4:13; † Gal 3:27: Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. ">Gal 3:27; Gal 3:28: Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. ">Gal 3:28; Evr 6:6: şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. ">Evr 6:6;
· 6 Este un* singur Dumnezeu şi Tată al tuturor**, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
· * Mal 2:10: N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pângărind astfel legământul părinţilor noştri? ">Mal 2:10; 1 Cor 8:6: totuşi, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi, prin El, şi noi. ">1 Cor 8:6; 1 Cor 12:6: sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. ">1 Cor 12:6; ** Rom 11:36: Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. ">Rom 11:
Cultura biblica mi-am însușit-o din copilărie în familie, și-n biserica locală din satul natal : Agrișul Mare, jud Arad, unde m-am născut în 26.01.1945 De la treisprezece ani am fost obligat să lucrez în turnătorie, am făcut cu greu liceul seral, o școlă tehnică de proiectanți construcți de mașini, și conservatorul G.Dima Cluj. La sfârșitul anului 1964 a fost eliberat din închisoare fratele Moisescu, fost asistent la catedra istoricului N.Iorga, cu specialitățile matematică, filozofie, greaca veche, care mi-a devenit mentor spiritual, împreună cu alți credincioși așa zis ,,Moisiști,, - intelectuali creștini, ieșiți din închisoare. Acestă perioadă am trăit-o în Arad. În anul 1974 am reușit prin concurs să devin solist la Opera din Timișoara. Aici mi-a devenit mentor filozoful Wurtz Bruno, prin care mi-am însușit și o cultură filozofico - creștină.
Fiind puși în situația de a rezolva antinomiile religioase biblice, am fost năucit de controversata Biblie, prin teologiile predicate în biserici și prin estimările teologico-filozofice a teologilor germani. În acea perioadă am avut trei vedeni expeesie a Cuvântului Lui Dumnezeu, care mi-au marcat viața de credință. Una din ele a avut în vedere următorul laitmotiv : ,,Te conduce Cuvâtul Meu”, care s-a repetat de trei ori, prin care am înțeles că singura modalitate de a rezolva antinomiiile este : ,,Biblia este propriul ei interpret,, Imediat, am început să am o înțelegere a Cuvântului Lui Dumnezeu folosind principiul ,,Biblia este propriul ei interpret”. Eu trebuia să am grijă a avea o conștiință (cuget) curate, pentru a da posibilitatea Duhului Sfânt să-mi interpretezee Scripturile.
În anul 1976 am oprit o lucrare a marelui proroc Ion, de stăruință după duhul. El conducea un atelier de bijuterie in Lugoj. Mi-a prorocit cum o să mor. În timp ce toată asistența de prorocițe si proroci, jubilau de bucuriee, prorocind în acord cu prorocul Ion. Le-am spus că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Col.3.3 Acest lucru s-a întâmplat în ziua de marți, iar în ziua de duminecă l-au îngropat pe prorocul Ion, care a murit cum mi-a proocit mie. În toamna anului 1990 am fost exclus ca eretic dint-o biserică ccreștină baptistă, de către un pastor care a avut un sfârșit tragic. În anul 1993 la porunca unui renumit pastor penticostal, am primit o bătaie zdravănă, chiar în incinta celei mai mari biserici în Timișoara. Pastorul acesta după trei săptamâni a înebunit si timp de șase ani a fost chinuit de duhuri, după care a murit în chinuri, cu permanentul strigăt:,, Oare mai pot fi mîntuit?,,De când am primit revelația interpretării Cuvântului, am primit și ura din parte celor ce au duhuri denominaționale. Însă credincioșii curați în cegetul lor se bucură de Cuvântul Domnului.
Închei spunând despre mine:
Nimic nu sunt
O cupă spartă
Din care faci un heruvim,
Sunt măgărușul ce te poartă,
Pe drumul spre Ierusalim, (Ierusalimul ceresc)
(C.Ioanid)
Pentru a înțeletge antinomiile învierii, răpirii, și altele, voi încerca să definesc termeni cu care lucrez printr-un cod al interpretări așa ,, zisei escatologi biblice ,,
Trimit lucrarea în fragmente.
Antinomiile unor doctrine religioase ale Bibliei
Definirea termenului
Antinomie .(cf. Gr. antinomia–anti ,,contra’’, nomos ,,lege’’) împotriva unei teze, principiu considerat raţional.
Antiomie (cf. Gr. Antinomos <anti ,,contra’’, nomos ,,lege’’) contradicţie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii, care se exclud reciproc şi care totuşi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent.(Cartier Dicţionar Enciclopedic, 2001)
Antinomie, contradicţie aparentă.(Teologie Sistematică, W. Grudeem, pag.35, notă subsol)
Contradicţia în cazul nostru se află în doctrinele biblice ce aparţin escatologiei. Diferenţa de opinii în legătură cu temele doctrinelor escatologice, demonstrează aparenta contradicţie a interpretării Bibliei. Subiectele antinomice cele mai cunoscute sunt: venirea a doua, învierea, răpirea, sfârșitul, moartea, pedeapsa veşnică, Apocalipsa, ... Mai sunt antinomii ce au în vedere doctrina despre biserică. Amintesc doar două dintre ele: botezul, şi euharestia (cina)
Majoritatea creştinilor nu-şi pun întrebări în legătură cu aceste subiecte, considerând că participarea regulată, sau din când în când la slujbele religioase, este suficientă pentru viaţa religioasă. Lumea religioasă îşi linişteşte conştiinţa religioasă cu sloganul ,,ce-o fi cu ceialaţi, va fi şi cu mine’’. Totuşi sunt persoane pentru care relaţia cu Dumnezeu, este dată de credibitatea Cuvântului Lui Dumnezeu. Confuzia creată de antinomiile biblice îi nelinişteşte şi le zdruncină credinţa.
În mod personal, atât eu, cât şi unii creştinii sinceri cu care am abordat subiectele antinomiilor biblice, ne-am confruntat cu contradicţiiile izvorâte din interpetarea Cuvântului Lui Dumnezeu, care în unele cazuri pot duce la pierderea credinţei. Aşa că după multe cercetări asupra acestor subiecte controversate ale Bibliei, am ajuns la concluzii interpretative pe care m-am gândit să le împărtăşesc şi altora pentru a elimina suspiciunea faţă de Cuvântul Lui Dumnezeu.
Un posibil raspuns, o posibilă interpretare
În legătură cu modului de înterpetare a temelor ce le abordăm, putem spune, doar ,,un posibil răspuns sau o posibilă interpetare.’’ Posibila interpetare poate fi un răspuns ce devine certitudine pentru unii, iar pentru alţii doar o încercare de a mai da o interpetare la altele deja existente, în legătură cu temele escatologice controversate.
Sunt teme Biblice, în care teologii şi majoritatea credincioşilor au un spirit unitar, însă în temele escatologice, este foarte dificil a se da un răspuns unitar, datorită condiţiei noastre ontologice.(existenţiale) Nu numai temele escatologice au stârnit controverse între teologi, ci escatologia ca ramură a teologiei, care este considerată în mod diferit de teologi. Există o gamă de concepţii referitoare la statutul escatologiei; ea este considerată când o anexă a celorlalte doctrine, când una dintre doctrinele majore şi când doctrina supremă şi teologia însuşi. (M. J.Erickson, Teologie Creştină,vol.3, pag.338.)
Dumnezeu a pus hotare cunoaşterii noastre, cunoaştem în parte. ( 1Cor.13.12, Fap.17.26,27). Cu toate că suntem într-un proces de întregire a cunoaşterii, ea rămâne tot în parte. Dar acest în parte se diminuiază în funcţie de cât cercetăm Scripturile. Plinătatea vieţii veşnice, este determinată de raportul cunoaşterii Dumnezeirii. (In.17.3; Rom.5.17)
În temele escatologice avem lumi şi veşnicii ce se interferează, pentru a scoate în evidenţă un eveniment, sau o lucrare. Aceste evidenţe, aparţin la un moment sau situaţie dată, la două sau mai multe lumi, veacuri ,veşnicii, temporalităţii cât şi atemporalităţii. Cel mai concludent exemplu al interferenţei este: Împărăţia Lui Dumnezeu şi împărăţia acestei lumi. (Mat.12.26-28;13.24-43; Lc.17.20,21;In.12.31;) Apocalipsa abundă în exemple ale interferenţei între cer şi pământ, între lumi, veacuri, veşnicii diferite.
Sunt cazuri în care un cuvânt poate avea mai multe sensuri, în acest caz unii traducători deşi au ales unul dintre sensuri, pe celelalte le-au consemnat la subsolul paginii.
Să urmărim un exemplu în acest sens: cuvântul aionos, (veacuri, veşnicii; segmente de timp; lumi cosmice) din Ev.1.2 este tradus în mod diferit de traducători ca: veacuri, veşnicii, lumi. Toate sensurile sunt valabile, deoarece Dumnezeu a creat atât, veacurile, cât şi veşniciile, şi fiecare din acestea au lumile lor.
Când încercăm să facem o interpretare a unei teme escatologice, nu putem spune că am spus ultimul cuvânt despre ea, ci doar că interpretarea indică spre un posibil răspuns. Tema escatologigă este un adevăr incontestabil, dar inţelegerea modalităţii împliniri ei rămâne un posibil răspuns.
Veridicitatea Surselor Textului Noului Testament
Noul Testament este, cea mai demnă de încredere lucrare scrisă care a supraveţuit din antichitate. Pentru reconstituirea lui există cele mai multe documente scrise, decât pentru orice alt document din epoca clasică. Astfel, avem în prezent cinci tipuri diferite de surse. Avem fragmente a manuscriselor Noului Testament în limba greacă din secolul al doilea, iar din secolul al patrulea avem două manuscrise întregi, care se pare că au fost comandate de Constantin pentru biserici, aflate în British Museum şi în Biblioteca Vaticanului. Aceste manuscrise păstrate întregi, sunt cunoscute ca ,,unicială’’.
O altă sursă de informaţii, sunt numeroasele ,,versiuni’’ în siriaca veche, sau traduceri în siriană şi latină, care se pare că au fost scrise în a doua jumătate a secolului al doilea, ce s-au bazat pe cele mai vechi manuscrise greceşti. Există în prezent mai mult de 5300 de manuscrise în greacă ale Noului Testament, peste 10000 de exemplare în latina Vulgata şi cel puţin 9300 ale altor versiuni timpurii.
Toate sursele care au stat la constituirea canonului Noului Testament sunt copii sau recopii a unor manuscrise care au avut la bază scrierile originale. Deasemenea persoanele care au realizat canonul Noului Testament sau folosit de manuscrise diferite, în limbi diferite. (Mărturii care cer un verdict, de J.Mc.Dowell,pag.44)
Cu toată acestă varietate de manuscrise în diferite limbi, făcând o comparaţie a acestor surse, se observă diferenţe foarte mici între ele.
Multe citate a Noului Testament sunt folosite din noua traducere Cornilescu, ( D.C.1931)
Timpul unor expresii verbale a Bibliei
Multe evenimente descrise în Biblie aparţin unor aioni (veacuri, veşnicii, lumi) ce se interferează. Aceste evenimente deşi interferează și intersectează axa timpului uman, nu aparţin timpului uman. Aşa că însusi autorii scrierilor biblice au exprimat cu dificultate timpul verbal al evenimentelor, cu atât mai mult traducătorii. De aceea pentru a lămuri desfăşurarea unui eveniment, este necesar a urmări cu precădere natura lui, şi nu timpul calendarului uman.
Un manuscris ce s-a păstrat până în timpul în care a fost folosit ca original, a fost recopiat de mai multe persoane, timp de cîteva sute de ani.
În acest sens Joseph Angus, în The Bible Handbook (Manualul Biblic pag.56), citat din (Mărturii Care Cer un Verdict de Josh McDovel, pag.69) ne atenţionează, menţionând câteva neajunsuri ale citatelor din scrierile primilor autori creştini:
1.Citatele sunt uneori folosite fără acurateţe verbală.
2.Unii copişti aveau tendinţa de a face greşeli sau modificări intenţionate, după cum considerau ei că ar fi mai bine.
Un alt fapt care a putut crea probleme în exprimarea timpului verbelor, aparţinne chiar autorilor cărţilor Noului Testament, pentru care a fost imposibil a reda complexitatea unor: fenomene, întâmplări, lucrări ce se desfăşoară prin interferenţa temporalităţii cu atemporalitatea, epoci diferite (veacuri diferite), veşnicii diferite cu lumile lor diferite, discontinuitatea unor fenomene.
O altă aparentă dilemă în legătură cu exprimarea timpului verbal este dată de prooroci ce au folosit timpul trecut pentru evenimente ce s-au întâmplat în viitor.
Isaia 53 este cel mai concludent în acest sens. Deducem că toată suferinţa şi jertfa Lui Cristos venea de dincolo de veşnicii, din adâncul fiinţei Dumnezeirii. Is.9.6 foloseşte tot trecutul. Situaţii similare vom întâlni şi-n Noul Testament: unde evenimente ce folosesc verbul la timpul viitor, s-au împlinit în Cristos, în timpul Său mesianic, şi se consumă în viitor. Făgăduinţa sau făgădunţele făcute de Dumnezeu s-au înplinit în Cristos, dar se consumă în timp, sau dincolo de timp. Fapt.13.32. Ca exemplu: Împărăţia Lui Crstos, şi unele evenimente ce-i aparţin ca: mântuirea, învierea, judecata. Ele sau împlinit parţial sau integral pentru o anumită categorie de oameni ce au părăsit deja lumea timpului terestru.
DE CONSEMNAT: Întrebuinţarea timpurilor verbelor, în ceea ce priveşte unele lucrări a Împărăţiei Lui Dumnezeu, ies din sfera de mod al timpului clasificării gramaticale, şi nu se pot înţelege decât pe principiul elaborat de Hoekema ,,deja dar nu încă’’ sau ,,împlinit dar nu consumat’’ de G.Ladd
A fost dificil pentru scriitorii Bibliei să stabilească timpurilor verbale, ținând cont de faptul că, unele evenimente realizate în trecut le găsim cu un verb la viitor; sau unele evenimente ce aveau în vedere viitorul, sunt redate cu un verb la trecut.
Ex: laitmotivul din Is.53 ,,El a fost, era, a purtat, a fost luat, groapa Lui a fost pusă ,, In Is.9.6 este redat cu un timp al indicativului, pentru un eveniment viitor.’’
Ziua Domnului este redată cu trecut, prezent si viitor, și se realizează ca atare.
Găsim aioni cu evenimentele lor ce se interferează: Împărăția cerurilor cu împărăția lui Satan, sau cu aionul veacului acestuia, a aceste lumi. Apocalipsa abundă în aceste interferențe de aioni diferiți.
Au putut stabili autorii cărților Bibliei timpul verbal în acest caz? Oare copiiștii nu l-au modificat? În acest caz ar trebui definit timpul unor evenimente, nu prin raportarea la timpul verbal, ci prin raportarea la natura evenimentelor. Venirea a 2-a, ar trebui înlocuită cu prezentul continu al expresiilor ,,Venirea, Cel ce vine”. Ziua Domnului este prezentă în istorie cu intermitență oridecâte ori este necesar la trecut, prezent și viitor; deasemenea și alte evenimente. În acest caz așa zisa escatologie ar trebui regândită și ar dispare antinomiile biblice.
Omniprezenţa Lui Dumnezeu
Noi avem o înţelelegere liniară în legătură cu timpul, şi-l exprimăm la: trecut, prezent şi viitor. Biblia îl arată pe Dumnezeu atotcuprinzător, atotprezent în raport cu timpul. Dumnezeu este transcendent faţă de: timp, veşnicie, veşnicii, dar totodată este şi-n ele. El este părintele veşniciilor, dar este şi dincolo de veşnicii.,,mai înainte de toţi vecii, sau toate veşniciile. Is.9.6 Iuda 25 (cuvântul în greacă folosit aici este ,,aionos’’-veacuri, veşnicii). Dumnezeu este imanent - care exista prin Sine însuşi, şi acţionează prin Sine însuşi, nedeterminat de o cauză din afară.
Atotprezenţa Lui o găsim în expresiile: ,,Cel ce este’’, ,,Cel ce este ,Cel ce era, Cel ce vine’’ (Ex.3.14, Ap.1.4,8)
Să luăm un exemplu pentru exprimarea atotprezenţei Lui Dumnezeu în raport cu axa timpului istoriei umane: Asemănăm atotprezenţa Dumnezeirii cu un glob transparent, şi-n interiorul globului o linie cuprinsă între alfa şi omega, ce reprezintă axa timpului istoric. Pentru orice punct (dată calendaristică) de pe axa liniei istoriei, Dumnezeu ,,este’’ concomitent, fără a fi la: trecut, prezent şi viitor, cuprinde din toate părţile linia timpului istoric. Deasemenea pentru toată axa timpului istoriei, El ,,este un prezent continu, - ”Cel ce este’’.
,,Venirea Domnului’’ este caracterizată de expresia ,,Cel ce vine’’ ce arată Atotprezenţa lui, şi nici într-un caz de: venirea întâia, venirea a doua. De fapt expresiile: ,,venirea întâia, venirea a doua’’ nu le găsim în Biblie. Aceste expresii atribuite unor evenimente biblice, crează unele antinomii, imposibil de rezolvat.
Aion
Evr.1.2 Cuvântul grec aionas este tradus de unii traducători prin ,,lumile’’ iar de alţii prin ,,veacurile,’’ sau în unele cazuri ,,veşnicii.’’ Toate aceste sensuri a cuvântului grec aion (veşnic, veşnicie) sunt adevărate. Ideea ce trebuie transmisă, impune care din sensurile cuvântului aion trebuie întrebuinţat. Acelaş traducător Cornilescu traduce în prima traducere a Bibliei cuvântul aionas prin ,,veacurile’’, iar în traducerea din 1931 cu ,,lumile.’’ În mod normal ar trebui tradus; ,, …prin El a creat veacurile, veşniciile, lumile.’’, sau lumile veşniciilor.
,,Veacurile’’ (erele) este sensul mai restrâns al cuvântului aion putând însemna: veacurile, erele timpului liniar al istoriei.
,,Veşniciile’’ ne arată atemporalitatea, eternitatea. ,,Lumile’’, ne arată natura lumilor veşniciilor.(aionului) Fiecare aion are lumea lui, existenţa lui.
Erele sclavagistă, feudală, capitalistă au fost caracterizate de un timp, dar şi de o lume a lor.
Vocabularul uman este în mod deosebit expresie a efemerului, raportare la efemer. În Biblie găsim adeseori adevăruri, realităţi pentru care vocabularul uman nu poate avea cuvinte corespunzătoare, şi în acest caz intervine exprimarea metaforică, alegorică, prin care să avem măcar o idee vagă a realităţii. Cine poate descrie din temporalitate vreuna din veşnicii şi lumea ei? Trebuie să avem în vedere că sunt mai multe veşnicii. Cuvântul veşnic poate însemna, atât o veşnicie, cât şi mai multe veşnicii. Aşa cum Dumnezeu are atât exprimare singulară, cât şi plurală.
Dumnezeu este veşnic, însă El este şi dincolo de veşnicii, deoarece din El curg toate veşniciile. În Is.9.6 se spune că el este părintele veşniciilor. Iată că El dă naştere veşniciilor. Din acest exemplu vedem mărginirea limbajului uman. Noi credem căci cuvântul veşnic exprimă natura Dumnezeirii, dar El este şi dincolo de ceea ce credem noi că este.
Ne permitem să facem o interpetare a cuvântului aion, care poate să exprime atât timpul, cât şi absenţa timpului. Când nu exprimă timpul ceea ce caracterizează aionul este natura lumii lui şi nu doar eternitatea. Dar aionul poate exprima şi eternitatea, când este vorba de natura Dumnezeirii.
Apostulul Pavel, ne arată mărginirea limbajului uman, atunci când ne vorbeşte de transcenderea lui în al treilea cer. 2Cor.12.2-4
Logos, Rhema şi Akoei
În majoritatea traducerilor Bibliei termenul grecesc logos este tradus prin cuvânt. Procedând astfel se evită o mulţime de posibilităţi alternative ce se pot folosi în mod speculativ, pentru a reda înţelesul termenului logos din greacă, cu deschiderea sa evantaică. Fără cuvânt nu putem simți, gândi, nu putem emite idei, nu se poate defini nimic. Dumnezeu Cuvântul a făcut un plan în Sine Înșuși, înainte de veșnicii, transmis prin Cuvânt. Ef.1.9
Elementul central şi unificator în doctrina biblică a Logosului Lui Dumnezeu este comunicarea divină transcendentă mediată de Hristosul cel etern. Cuvântul Lui Dumnezeu este personal şi raţional, iar adevărul Lui Dumnezeu, fie că este dat în descoperire generală sau specială, incluzând revelaţia culminantă a Logosului în Hristosul întrupat, poate fi formulat în mod propoziţional. Întreaga revelaţie divină mediată omului este încarnată, deoarece este dată în istorie, în conceptele şi în limbajul uman. Chiar şi revelaţia personală supremă manifestată istoric de către Hristos cel încarnat conţine această posibilitate de exprimare propoziţională şi verbală. (Dumnezeu, revelaţie şi autoritate, Carl F. H. Henry, vol.3, pag.216)
Revelaţia Logosului este mentală şi include componente conceptuale şi lingvistice. Doctrina nou-testamentală a Logosului Lui Dumnezeu are legături remarcabile cu V. Testament şi anticipări în el. Septuaginta traduce termenul ebraic dabar ,,cuvânt’’ a V. Testament prin logos şi prin rhema.
Cuvântul Lui Dumnezeu este însuşi raţiunea, gândul şi fapta Lui Dumnezeu, propria Lui persoană. Cuvântul nu este numai mesajul Lui Isus, ci mai mult, el este totala Lui manifestare de Sine – gândirea, simţirea, faptele şi învăţăturile Lui.
N. Testament foloseşte doi termeni greceşti, care în majoritatea limbilor în care a fost tradusă Biblia, au fost traduşi prin Cuvânt. Aceşti termeni sunt: logos utilizat de 330 de ori, şi rhema utilizat de70 de ori. Cuvintele acestea sunt adesea sinonime şi interschimbabile, care exprimă totuşi nuanţe diferite. Acest fapt se observă chiar în evanghelia lui Ioan, care începe cu renumitul prolog al logosului. Astfel logos semifică un mesaj sau o ideie comunicată, care are în vedere însuşi raţiunea (gândirea), simţirea persoanei Hristosului întrupat, (In.2.22;4.41,50; 5.24,38) în timp ce rhema pune accentul pe cuvintele deja pronunţate şi care sunt folosite (vehiculate) pentru a transmite un mesaj. In.6.63,68;14.10;17.8; Rom.10. 17,18
Akoei are în vedere capacitatea de-a auzi, asculta, înţelege, percepe, relata. Mat.13.16;Lc.7.1;9.35;In.5.25;Rom.10,17,18;1Tes.2.13. Deşi cuvântul akoiei înseamnă capacitatea de-a auzi, asculta, el este totdeuna în raport cu rhema. În Rom.10.17,18 întâlnim atât rhema, cuvâtul pronunţat şi vehiculat, cât şi akoei auzirea cuvăntului.
Am mai putea spune că logosul este originalul, rhema originalul vehiculat, întrebuinţat, iar akoei este ceea ce s-a recepţiont din rhema întrebuinţat. De la rhema - cuvântul întrebuinţat, spre akoei - cuvântul recepţionat, contribuţia omului este tot mai pronunţată, de aceea şi pericolul îndepărtarii de sursă este tot mai evident, aşa că revenirea în permanenţă la sursă (original) este o condiţie imperioasă. În acest sens avem îndemnul Domnului Hristos ,,Cercetaţi Scripturile…ele mărturisesc despre Mine’’ In5.39 ,,Cuvântul Tău este adevărul’’ In.17.17 şi un exemplu din Fap.17.11 ,,…Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ceea ce li se spunea este aşa.’’
Foarte puţine persoane pot reda cuvântul Lui Dumnezeu nealterat. 2Cor.1.17. Numai originalul Cuvântului scris este adevărul, ce ne fereşte de erori. De aceea niciodată nu trebuie să ne mulţumim, doar cu cuvântul auzit prin vehiculare, (predicare) ci doar cu cuvântul original dobândit prin cercetare. Fap.17.11
Tensiunea dintre deja şi nu încă dintre s-a împlinit dar nu consumat.
Am considerat că este bine să facem o scurtă prezentare a principiului ,,deja dar nu încă”- elaborat de A. Hoekema în cartea ,,The Bible in and the Future”, sau ,,împlinit dar nu consumat” –autor George Ladd în lucrarea ,,The Presence of the Future”.
Acest principiu ne va folosi la explicarea unor teme pe care le abordăm.
Ceea ce caracterizează în mod specific Escatologia N.T. şi unele profeţii a V. T. este o aparentă tensiune între ,,deja” dar ,,nu încă”.
Deoarece Împărăţia Lui Dumnezeu potrivit faptului bine remarcat de G. Laad ,,s-a împlinit, dar nu s-a consumat’’, la fel sunt majoritatea evenimentelor Împărăţiei, se desfăşoară după acelaş principiu.
Mântuirea un fapt împlinit (trecutul):,,căci prin har aţi fost mântuiţi,…’’ Ef.2.8 ,,prin har sunteţi mântuiţi.’’ Ef.2.5 Aici avem prezentul. ,,Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam…’’Fap.2.40. ,,Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.’’1Pet.2.2 Aici avem trecutul, prezentul şi viitorul. La fel, Venirea, Învierea, Răpirea, putem spune că au acelaşi principiu de desfăşurare ,,deja dar nu încă.’’ Acest fapt îl vom demonstra pe parcurs.
Moartea este prezentă de la naştere în fiecare individ al rasei umane, dar se consumă la moartea trupului, respectiv a sufletului după pedeapsa aionilor (vecilor). Învierea credincioşilor ,,s-a împlinit dar nu s-a cosumat”.
Domnul Isus ne-a învaţat că Împărăţia Lui Dumnezeu aparţine atât prezentului cât şi viitorului: ,,Împărăţia cerurilor se aseamană…”(prezentul) Mat.22.2. Împărăţia Lui Dumnezeu este în lăuntrul vostru” (prezent) Lc.17.21. Împărăţia cerurilor se va asemăna…”(viitorul) Mat.25.1;25.14. Când va veni Fiul Omului în Împărăţia Sa…”(viitor) Mat.25.31.
Cel mai concludent exemplu este în In.5.25 : ,,Vine ceasul şi acum a şi venit.” şi epresiile venirea Domnului şi Cel ce vine. 2Tim.4.8; Ap.1.4,8 Aici vedem un prezent continu.
Ioan sublinează contrastul dintre ceea ce suntem şi ceea ce vom fi:,,preaiubiţilor, acum suntem copii ai Lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El” (1In.3.2).
Un alt exemplu este ,,Ziua Domnului” ce cuprinde atât timpul V.T. cât şi timpul N.T,,…se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă; aceasta va fi vremea neamurilor”. (Ez.30.1; Ţef.1.7,14) Ziua Domnului s-a împlinit, odată cu pedepsirea lui Iuda prin robia Babiloneană. Dar , nu s-a consumat:,,Ziua Domnului, va veni …”1Tes.5.2:
Sa luăm în considerare următorul fapt: relaţia dintre ,,deja” şi ,,nu încă”, nu este în antiteză, ci este o relaţie de continuitate. ,,Deja” este anticipaţia lui ,,nu încă”.
Vor urma alte episoade.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen