Despre muncă

Despre muncă

Munca este acea activitate folositoare și creativă a omului, una dintre asemănările cu Dumnezeu. Căci Domnul Isus a zis celor care Îl judecau cu privire la vindecările din sabat:
 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl* Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.”  (Ioan 5:17)
Încă din starea de nevinovăție, din grădina Edenului, omului I s-a dat responsabilitatea și onoarea muncii.
„ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat* în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească.”.(Gen 2:15)
Dar, înțelegem că munca a fost ceva plăcut, fără efort, fără chin, o binecuvântare deplină la început, foarte bună, ca toată lucrarea Domnului, după care EL S-a odihnit, a șaptea zi. 
Doar după căderea în păcat prin neascultarea primilor oameni, se rostește blestemul muncii trudnice, de sclav, pe pământul din afara Edenului.

• Omului i-a zis: „Fiindcă* ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
• ¹⁹ În sudoarea* feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ,..”(Gen. 3)
• De aceea, Solomon, desgustat de viața plină de muncă a omului (măcar că el doar ordona altora să lucreze), se întreabă:
• ^„3 Ce* folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?”(Eccl 1:3)
• Și își răspunde singur, ca unul ce muncise doar pentru el și nu făcuse lucrarea Domnului în aceste cazuri. (Măcar de-ar fi închinat Domnului Dumnezeului său aceste eforturi ale lui făcute prin alți truditori)
• ¹¹ Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.(?)
• Mai departe, tot în Eclesiastul (cap.4), cel mai înțelept rege de pe pământ ne recomandă:
• ⁶ Mai* bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.
• Totuși, în capitolul „Proverbe”, muncii I se aduc multe laude. De exemplu:
• Leneşul nu-şi frige vânatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. - Proverbele 12:27
  • „ Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând”.(Proverbele 22:29)
  • „Când este vorba de oamenii plăcuți Domnului, uneori munca nu este urmată nici măcar de oboseală”:
  • ² Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi* o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.(Psalm 127)

·   „ Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea”. - Proverbele 31:18, unde este lăudată femeia temătoare de Dumnezeu și harnică.                                  
 În Noul Testament, după ce Domnul Isus ne poruncește să nu ne îngrijorăm cu privire la necesitățile primare ale vieții și doar să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, apostolul Pavel le poruncește noilor convertiți din Efes:
·     „Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze* cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”. (Efes.4:28)
Da, aici este esența! Domnul Isus i-a cerut tânărului bogat să-și împartă toată averea săracilor, deoarece inima acestuia era lipită de bogății. Dar, fiind și tânăr, era posibil ca acel avut să fi fost moștenit în mare parte. Ce a spus regele David, când i s-a oferit pe gratis jertfa din aria lui Ornan, iebusitul?
²⁴ Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.”(1Cron.21)
Prin urmare, o jertfă primită și de bun miros înaintea Domnului este dărnicia ce te-a costat truda ta, banii tăi câștigați prin muncă cinstită. De exemplu, dacă un patron numit creștin face evaziune fiscală, din care își dă Domnului zeciuiala, primește oare Domnul acel dar din mâna lui? Nu credem că un creștin își poate aduna comori în ceruri din bani nemunciți....Dacă ar fi măcar moșteniți, din munca cinstită a părinților sau, măcar primiți în dar....Cum se spune: „Dar din dar se face raiul...”

• • O veste bună și surprinzătoare este aceea că și în Împărăția de 1000 de ani, și în veșnicie, oamenii mântuiți, înviați în trupuri noi, de slavă, vor continua să lucreze pentru Domnul:
  • Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. - Apocalipsa 22:3. Chiar vom cârmui cetăți în Mileniu, dacă vom fi găsiți vrednici.
  • Și o altă veste bună pentru acum: nu există munci sfinte(ca cea de misionar, pastor, diacon) și munci „profane”cum sunt cele de constructor, casnică, medic, profesor, etc. Există doar munci cinstite făcute ca pentru Domnul și munci făcute în folosul exclusiv și pentru profitul egoist al omului. Să urmăm îndemnul apostolului Pavel:
  • ³¹ Deci*, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.(1 Cor.10)
  • Efeseni 6:6 Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Voi slujiți Domnului Cristos.
•  

   https://www.facebook.com/isus.Hristos.Biblia.Dumnezeu/
  https://www.facebook.com/groups/Site.dedicat.dragosteisi.prieteniei/
  https://www.facebook.com/versete.biblice.care.inveselesc.inima/
  https://www.facebook.com/Versete-biblice-%C8%99i-mesaje-de-incurajare-1731205863785612/
  https://www.facebook.com/groups/Versete.Biblice.Isus.Dumnezeu.Biblia/?ref=group_header
  https://www.facebook.com/groups/Cautati.pe.Domnul/
  https://www.facebook.com/groups/Domnul.este.lumina.lumii/?ref=group_header

Unicul Botez

Unicul Botez

Antinomia botezului
          Antinomie (cf. Gr. Antinomia < anti ,,contra’’+ nomos ,,lege’’) ANTINOMÍE s. f. contradicție categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc. (< fr. antinomie, lat. antinomia).
Antinomie. contradicție aparentă.(Teologie Sistematica,  W. Grudeem, pag.35, nota subsol)
Ne vom folosi în mod deosebit de trei traduceri ale Bibliei, deoarece nu putem avea o traducere absolută, ci numai traduceri. Fiecare traducere este în același timp și o interpretare. Vocabularul uman este în general expresie a efemerului; unele cuvinte și ideii ale Bibliei trebuie să exprime transcendentul, ,,lucruri pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care  le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.’’( 1Cor.2.9).  Uneori nici chiar etimologicul nu poate da sensul cel mai bun al unui cuvânt sau idei, așa că suntem nevoiți să căutăm sensul cel mai bun folosind nu numai etimologicul, ci și diferite pasaje din Biblie care lămuresc cuvântul sau ideea.
Pentru enunțul fiecarei doctrine vom folosi principiul: ,,Biblia este propriul ei interepret.” 
Majoritatea creștinilor nu sunt interesați de a patrunde lucrurile adanci ale Lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu rămâne un lucru tainic, ascuns. Dar cine-L descoperă  pe Dumnezeu prin Duhul în Cuvântul Său, rămane în contemplare la frumusețea și mareția Dumnezeirii  în lucrarile Sale. Îndrăgostindu-se de El, are motivația cunoașterii Dumnezeirii în ipostaze tot mai noi. A trăi fără cunoasterea Dumnzeirii înseamnă a trăi fără sens, a pierde frumusețea relației cu Dumnezeirea pentru totdeuna. 
 Vom folosi traducerea cunoscuta a lui D. Cornilescu din perioada anilor 1919-1923, și traducerea literală  a Bibliei, mai exactă a aceluiași autor, publicată în anul 1931 și traducerea N.Testament de pr. Dr. E.Pascal.  

Semificația cuvântului botez în originalul grec.
baptizo, v.—a cufunda, a boteza, a curați
bapto, v.—a afunda, a înmuia, a scufunda
baptisma, s.- scufundare, botezare

Botezul în apă, în practica creștină a fost aplicat prin scufundare, în unele cazuri prin turnare de apa, sau stropire cu apa, iar în absența apei s-a folosit doar mărturia de credința a persoanei căreia i se aplica botezul. 

Avem doua pasaje în Biblie, care par  a emite idei conflictuale în legatură cu botezul:
- ,,Este un singur Domn, o singură Credintă, un singur Botez.’’ Ef.4.5             
- ,,învațătura despre botezuri…’’ Evr.6.2.

 În Ef.4.5 ni se spune că este un singur botez, iar în Evr.6.2 se spune că învațătura are în vedere mai multe botezuri. Amintim câteva dintre ele:
·        Botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfant.          (Mat.28.19; Mc.16.15)
·        Botezul în numele Lui Isus (Fapt.2.38;8.16;10.48). Deși sunt formulări diferite în cele două  exemple, ele au în vedere același lucru, deoarece Tatăl, Fiul si Duhul una sunt (1In.5.7).
·        Botezul cu sau în Duhul Sfânt.(Mat.3.11;Fap.1.4,5)

• Botezul lui israel in mare și în nor.( 1Cor.10.1,2. )
• Botezul lui Ioan Botezătorul.( Mat.3.6,7,11)

Toate acestea sunt fețe ale Unicului Botez din Ef.4.5 Așa cum un rubin are câteva fețe, la fel, un adevăr biblic poate avea câteva fețe care-l întregesc.

1. Botezul ca formulare doctrinală întalnită în bisericile evanghelice:
,,Botezul este un simbol, un legamant și nu mântuie.’’ Expresie ce am întalnit-o de multe ori în bisericile evanghelice neoprotestante. De fapt această formulare doctrinală poate fi concluzia ce o putem extrage din unele estimări teologice. Dacă  botezul este un simbol, înseamnă  că  și legământul este simbolic, iar ideea ,,nu mântuie’’ este o concluzie, a celor doua idei dinainte.
 „De ce îl faceți, dacă nu mântuie?”, „Este porunca Lui Hristos (Mat.28.19).” „Hristos v-a dat porunci absurde?” Sunt intrebari care se impun, după formularea doctrinală amintită.
Dacă  botezul este considerat doar un act simbolic, dat de scufundarea în apă, sau stropirea cu apă, el rămâne o antinomie, (o contradicție) între ceea ce spune Hristos; „Cine crede și se botează, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.’’(Mc.16.16) si doctrina despre botez: „Botezul este un simbol, un legământ și nu mântuie.’’ Această  exprimare doctinară este dată de raportarea botezului la apă, și nu la adevăratul Botez.

2. Botezul ca sacrament oferit copiilor ce nu au ajuns la stadiul de maturitate a mărturiei credinței. Și acest botez  intră  în contradicție cu formularea doctrinală oferită de Biblie, după cum vom vedea în dezbaterea ce urmează.

3. Botezul duhului ca experintă a celor trei valuri carismatice.
Nu am găsit o definiție a botezului cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu botează. Toate doctrinele care susţin botezul Duhului Sfânt, ignora citirea prin Duhul a Cuvântului Lui Dumnezeu.  A susţine botezul facut de Duhul Sfânt este a spune că Duhul Sfânt se botează pe Sine cu Sine. Iată doctrina Biblica a botezului cu Duh Sfânt:
Botezul cu Duhul Sfânt este o lucrare în exclusivitate a Domnului Isus Hristos ca și jertfa de pe cruce, nu este lucrare sau experiență omenescă (Mat.3.11; Fap.1.4,5;2.33).
Botezul cu Duhul Sfânt este una din fețele Unicului Botez.  Pe parcurs vom lămuri problema botezului cu Duhul Sfânt realizat de Domnul Hristos.
Deși voi avea o atitudine critică în legatură cu așa zisul botez al duhului însoțit de vorbirea în limbi, ce a demarat ca experiență a mișcării penticostale, nu atac vorbirea în limbi ca dar al Duhului pentru zidirea bisericii în Hristos,  ci vorbirea în limbi ca zidire personală  în duhul omului care nu proslăvește pe Isus Hristos.  Această experiență se realizează prin stăruința baalică după duhul sfânt.
 În mod intenționat am scris „duhul’’ cu litera mică, ca să arat că nu este vorba de Duhul Sfânt, ci de duhul omului posedat de duhuri. Această experiență este un fapt real, o experiență ce nu concordă cu Cuvântul Lui Dumnezeu al Bibliei. Eu, cel ce scriu aceste rânduri am fost un căutator fervent al botezului cu duh sfânt. În timpul participării  de câțiva ani la stăruințele după botezul duhului, am constatat tot mai mult discordanța dintre experiențele botezului cu duh și Cuvântul Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu se identifică cu experiența omenească a zidirii în duhul omului cosiderată botezul duhului. De fapt însăși Biserica Penticostală, se eliberează de aceste experiențe, realizând o lucrare de mărturisire și proslăvire a Domnului Hristos prin Cuvântul Scripturii în Duhul Sfânt.
  Așa cum tradiția bisericilor istorice a devenit mai importantă  decât Cuvântul Scripturii, la fel pentru unele bisericii, experiența vorbirii în limbi este mai importantă decât Cuvântul Scripturii.

Unicul Botez – Botezul care mântuie
„Este un singur Domn, o singură credintă, un singur botez.’’(Ef.4.5)
De ce se vorbește de un unic Botez deși învățătura este despre botezuri? (Evr.6.2).   Dacă urmărim „fericirile’’ din Mat.5.1-12, încercând să avem parte, doar de una sau două din ele, nu vom avea parte de nici una. Fericirile nu pot fi trăite doar ca un întreg. Roada Duhului din Gal.5.22,23 care are cele nouă fețe nu pote fi experimentată  doar ca o singură fața, ci numai ca întreg: nu poți spune vreau numai bucuria.  Dacă  nu trăiesc toate fețele Roadei Duhului, nu am Duh Sfânt.
În unicitatea Dumnezeirii din Ef.4.4-6 trebuie să avem în vedere toate fețele Dumnezeirii și a relației cu Dumnezeirea.
 In legătură cu Unicul Botez, trebuie să avem parte de cele trei fețe ale Unicului Botez:
·          Botezul în Numele Lui Isus respectiv; a Tatălui, Fiului si Duhului Sfânt, (care are în vedere moartea și învierea Lui Hristos) Rom.5.3-8
·         Botezul cu Duh Sfânt. Botezul în, cu Duh[1] este puterea de a mărturisi pe Hristosul mort și înviat și este una din fețele Unicului botez. Fap.1.8
·         Botezul în apă sau cu apă (prin turnare, stropire - in criza de apă) care trebuie să fie precedat de mărturia cugetului, a morții și învierii în Hristos.                                                                                                                                                                           
Enunțul doctrinei unicului Botez potrivit  Cuvântului  Lui  Dumnezeu este: Botezul este scufundarea Lui Hristos Domnul, în moarte și învierea Lui din moarte, și mărturia cugetului celui ce crede în Hristos, înaintea Lui Dumnezeu, a morții și învierii impreună cu Hristos, întărit prin apă. Mat.20.22; Rom.6.3-5; 1Pet.3.21. De obicei enunțul vine în urma exegezei versetelor amintite.[2]
Unicul botez este identificarea celui ce crede în Hristos, cu moartea și învierea Lui Hristos.  Mărturia cugetului, a morții si învierii împreună cu Hristos, devine  principiu de viața, prin care cel ce crede, moare ca om carnal și învie ca om duhovnicesc în Hristos. Botezul în moartea  și învierea Lui Hristos înseamna, a întelege, a fi pătruns, a trăi moartea și învierea Lui Hristos în puterea Duhului Sfânt atât de mult, încat să începi a muri ca om carnal și să învii ca om duhovnicesc în Hristos. Rom.5.3-11;Gal.2.20. Această idee întărește faptul că Unicul Botez,  este o trăire profundă a credinciosului în duhul minţi (o înoire a minţii si nu are nimic a face cu lucrarea  erori: aşa  zisului botez a stăruinţei  după duh sfânt.
 În această doctrină este cuprinsă viața credinciosului pentru a deveni ca și Hristos (2Tim.2.11;Gal.2.20). Dacă nu murim împreună cu Hristos nici nu înviem împreună cu El.
 Moartea și învierea Lui Hristos Domnul este chintesența devenirii Dumnezeirii  - Ceea ce este, El devine în toată creația  Ființă.[3] Moartea și învierea Lui Hristos Domnul este esența vieții credinciosului.
Moartea și învierea Lui Hristos Domnul este credeul apostolului Pavel. 1Cor.15.3, 4
 Ultima perspectivă escatologică o are Pavel.  În citatul dat din 1Cor.15.24-28, la sfarșitul veșniciilor, dupa ce Hristos Domnul va fi biruit totul, va supune totul si va nimici moartea, însuși Fiul se va supune Celui ce i-a supus totul pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. Dumnezeu va umple totul cu Sine, realizând caracterul Hristosului mort și înviat în toată creația Ființă, ce are conștiința de sine și conștiința Dumnezeirii. Ne referim la lumea oamenilor și a îngerilor. (Ier.23.24)
Hristosul mort și înviat este cea mai placută și de dorit priveliște și pentru îngeri. (1Pet.1.12)    Ce ar putea privi și îngerii mai  adânc și înalțator decât moartea și învierea Lui Hristos - exprimarea puterii și măreției Lui Dumnezeu ca dreptate și dragoste? Ef.1.17-211
Din cauza confuziei dată de mulțimea doctrinelor religioase este necesar de a trece prin ele în lumina Cuvantului Lui Dumnezeu pentru a ajunge la afirmația Duhului Sfânt: „Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.’’ Ef.4.5
 În majoritatea  cazurilor de vorbiri în limbi pe care le-am auzit în România, America, și în lumea creștină din Occident, a lipsit proslăvirea și mărturisirea Lui Isus Hristos, însă e proslăvită experiența vorbirii în limbi, ca fiind dovada botezului duhului.
Duhul Sfânt nu se identifică cu vorbirea în limbi, ci cu proslăvirea Hristosului mort și înviat, în limbi cunoscute. Fap.2.7-11; In. 15.26;16.13, 14
  Botezul în, cu Duh este puterea de a mărturisi pe Hristosul mort și înviat. (Fap.1.8 )  Acest lucru este spus de Domnul.  
Cum s-a ajuns să se spună că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfânt, contestând ceea ce a spus Hristos?  Din cauza răstălmăcirii Cuvântului a unei mișcari religioase intinată în duh. Cine răstălmăcește Cuvântul Domnului este vinovat de un grav păcat. (Ap.22.18,19)


Unicul botez a Lui Dumnezeu Tatal, Fiul și Duhul 
 Dumnezeu Tatăl, Dumnezu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt au un unic botez, botezul Lui Hristos în moarte.
La botezul pe temeiul Legii, ce prefigura Unicul botez îi vedem prezenți pe Tatăl, Fiul și Duhul.( Mat.3.16,17)
 La botezul Fiului Lui Dumnezeu în moarte sunt prezenți la fel: Tatăl, Fiul și Duhul:
-„Hristos a murit pentru toți.’’ ... „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.’’( 2 Cor.5.14-19, In.3.16)
- „...Hristos, care prin Duhul Cel veșnic, s-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată Lui Dumnezeu, ... ’’(Evr.9.14)
    Duhul Sfânt nu are un alt botez, deoarece prin Duhul, Hristos s-a adus ca jertfă.( Ev.9.14). Duhul Sfânt nu botează, ci numai Hristos este Cel ce botează. (Mat.3.11). Lucrul acesta îl vom discuta la tema: botezul cu Duhul Sfânt.
+Din aceste exemple reiese foarte clar faptul, că este doar un singur botez cum spune și Pavel in Ef.4.5
Deși lucrarea Mesianică a Lui Hristos a durat trei ani și jumatate, Hristos și-a concentrat toată lucrarea spre botezul în moarte. ,,A sosit ceasul să fie proslăvit  Fiul omului.’’(In.12.23) „Tată  proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să te proslăvească pe Tine.’’(In.17.1)  ,,dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta.’’(In.12.27)    
În moartea Lui Isus Hristos era concentrată toată lucrarea Dumnezeirii, atât în V. Testament, cât și-n N. Testament. (Is.52.13-15; Is.53;In.3.16) Acest fapt este prezentat de Hristos în (Lc.24.25-27).
În moartea și învierea Lui Hristos, este dovedită puterea supremă a Dumnezeirii.  Nici un înger și nici o ființă nu au avut putere să guste moartea și să învie din ea, prin sine insuși. ( In 10.18) De aceea, nici în cer nu s-a găsit nimeni care să deschidă Cartea istoriei umane, să fie mântuitorul tuturor oamenilor, dar în special a celor credincioși, să rascumpere sfinții biruitori.(1Tim.4.10; Ap.12.11) 
 Pe Cel ce a biruit să deschidă Cartea, Îl vedem ca Miel junghiat.      (Ap.5.1-9) Când a biruit Isus Hristos, toate făpturile din cer, de pe pămant, de sub pămant și mare, au glorificat pe Cel ce ședea pe scaunul de domnie și pe Fiul ca Miel. (Ap.5.8-14)
În botezul Lui Hristos în moarte, sunt prezenți Tatăl si Duhul. Acest Unic Botez îl are Dumnezeirea și pentru noi.
Ne putem întreba cum au putut a fi înșelați milioane de creștini corintici începând cu sec.al XX-lea, să identifice acest Unic Botez Dumnezeiesc cu „așa zisul botez al duhului” Cine participă la așa zisele stăruințe ale botezului cu duhul, vede o lucrare abominabilă.
Botezul cu duh sfânt prin vorbirea în limbi, este o contrafăcătură satanică prin care se înlocuiește Unicul Botez cu stăruința baalică. Satan le-a orbit mintea celor întinați în duh să interpreteze  expresia „umplut” cu „botezat’’(Fap.2.4)
 La Rusalii Domnul Hristos a botezat cu Duhul - El a fost Botezătorul, iar ucenicii „s-au umplut de Duh”.  Ei nu au facut nici un efort, pentu a primi darul Duhului Sfânt, ci într-o stare de normalitate stăruiau în rugăciuni și cereri, iar în casa lui Corneliu, ascultau în tacere mărturisirea lui Petru despre Hristos Domnul. (Fap.1.14; 2.1,2;11.15-17)

Să privim în profunzime - Unicul botez 

Ef.4.5 ne arată relația cu Dumnezeirea printr-un unic Domn – Hristos, unica credință în Domnul Hristos și unicul Botez în moartea Domnului Hristos.
Am amintit că „învățătura despre botezuri’’ din Ev.6.2 are în vedere fețele „Unicului botez’’ (Ef.4.5). Deși apostolii Pavel si Petru nu acordă importanță deosebită apei în ceea ce privește botezul, nu același lucru se poate spune de unicul botez - botezul în moartea Lui Hristos „este un singur botez, și acesta mântuie, deoarece este lucrarea Domnului Hristos’’ (Mc.16.16; 1Cor.1.17; Ef.4.5; 1Pt.3.21).
Adevărul Unicului Botez îl putem asemăna cu fețele unui rubin.  Botezul în, sau cu apă trebuie privit ca una din fețele unicului botez.
În Ef.4.5 „Singurul Botez’’ este în legătură cu credința în Hristos Domnul, având aceeași  importanță  ca întregul unicității Dumnezeirii din versetele: 4,5,6. Acest fapt ne arată că „unicul Botez’’ este deopotrivă cu celelalte elemente a „Unicitații’’
Unicul Botez are două fețe:
1. Primul botez al Lui Isus Hristos este făcut de Ioan, pe temeiul Legii. Cu Ioan Botezatorul se încheie perioada Legii și prorocilor (Lc.16.16). Hristos este sfârșitul Legii, dar și împlinirea Legii. Rom.10.4; Mat.5.17
 Dumnezeirea (Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul) este prezentă  la botezul Lui Hristos făcut de Ioan, ca să confirme împlinirea Legii, și sfârșitul Legii. Până la Ioan relația cu Dumnezeu era dată de ascultarea și împlinirea Cuvântului Legii (Deut.28.1). De la Hristos, relația cu Dumnezeu este dată de ascultarea de Hristos-Cuvântul (Mat.3.17; 17.5).
„În adevăr, Legea care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor,…’’( Evr.10.1).  Potrivit acestui verset botezul Lui Hristos pe temeiul Legii, este umbra ce arată spre unicul Botez, ce trebuia să-l realizeze Hristos prin moarte.  În botezul Lui Hristos de către Ioan, Hristos este comfirmat de Dumnezeu Tatăl ca fiind: Fiul Său prea iubit în care iși găsește toată placerea (Mat.3.17).  După  botezul lui Hristos de către Ioan, umbra Legii devine realitate. Acest botez al Lui Hristos pe temeiul Legii avea să indice spre Unicul Botez pe care avea să-l realizeze Tatăl și Duhul în Hristos Fiul.
Tot Vechiul Testament ne arata „Jertfa ispașirii călcărilor de Lege, prin viața animalelor.’’ Jertfa pentru cei săraci, ce cuprinde atât ispășirea cât și mulțumirea, era porumbelul sau turtureaua. Chiar părinții Lui Isus Hristos când au venit cu El la templu ca prunc, au adus ca jertfă o pereche de turturele. (Lc.2.24)
De aceea Duhul Sfânt a coborât în chip de porumbel ( Mat.3.16). Porumbelul este simbolul  jertfei celor mulți și săraci (Lv.5.7;12.8). Misiunea mesianică a Lui Hristos i-a avut în primul rând  în vedere pe cei săraci. Hristos a vestit Evanghelia săracilor (Lc.4.18; Lc.7.22; Mat.11.5). Hristos este jertfa celor săraci. Numai cei săraci în duh, cei ce constată că fără Hristos n-au nimic, Îl primesc pe Hristos( Mat.5.3)
 De la botezul pe temeiul Legii, Hristos își începe misiunea mesianică, ce culminează cu ceasul pentru care a venit: botezul în moarte( In.12.22,27).
 De fapt Dumnezeu Tatăl și Duhul erau în Hristos, în timp ce se jertfea. (2 Cor.5.19; Ev.9.14.)

      2.  Deși Hristos a fost botezat cu botezul lui Ioan pe temeiul Legii, înainte de a-i sosi ceasul, El amintește de un alt botez: „puteti voi…să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?’’(Mat. 20.22)
Acest botez este revelat de Duhul Sfânt prin apostolii  Pavel si Petru:
-    „…Toti câti am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui’’( Rom.6.3) Acesta este botezul de care vorbea Hristos în Mat.20.22 , botezul in moarte - acesta-i unicul Botez.
-    „în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost salvate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt. Icoana acesta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul…’’(1Pt.3.20b,21a). In acest caz , „corabia’’ ce a trecut prin apele morții salvând pe cei ce erau în ea, prefigurează pe Hristos, ce a trecut prin apele morții salvand pe toți cei ce cred în El.
Botezul Lui Hristos în moarte, este botezul mântuitor, mântuie pe toti cei ce cred. Botezul tuturor celor ce cred în Hristos, este  botezul în moartea Lui: „noi prin botezul în moartea Lui…’’( Rom.6.4)
Botezul Lui Hristos în moarte și botezul nostru în moartea Lui Hristos este Unicul (singurul) Botez, și acesta mântuie.

Botezul poporului evreu și a poporului Lui Hristos

Insuficiența gândirii creștine în legătură cu Botezul, este dată de faptul că s-a privit botezul doar din perspectiva apei.    
   „Fratilor, nu vreau să nu știți, că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare – toți au fost botezați în nor și-n mare pentru Moise.’’ (1Cor.10.1, 2). Apostolul Pavel interpretează trecerea poporului evreu prin mare și nor, ca fiind botezul poporului evreu pentru Moise.
1. Botezul în mare a separat poporul Evreu de   lumea egipteana.
2. Botezul în nor a separat poporul Evreu de natura egipteana.  În timpul celor 40 de ani, prin botezul în nor s-a realizat moartea evreului cu natura egipteană, și nașterea noului evreu. Așa a aparut noul evreu restrictiv al pustiei, ce avea să mostenească Canaanul (Num.14:29-34)
 Botezul în nor a durat 40 de ani. Norul semifica prezenta Dumnezeirii, pentru poporul Israel în pustie. „Domnul Dumnezeul vostru, care mergea înaintea voastră pe drum,…ziua într-un nor.’’ (Deut.1.32,33). Dumnezeu în persoana lui Hristos ca Îngerul Domnului și Stanca din care tâșnește apa, este prezent cu poporul evreu. ( Num.14.14;Ex.23.20-23; Gen.22.15,16;1Cor.10.4).
În timpul botezului în nor, poporul Evreu a devenit cu adevarat, poporul Lui Dumnezeu, prin darea Legii. Până  la darea Legii poporul evreu a fost considerat poporul Lui Dumnezeu pe baza legământului făcut de Dumnezeu cu Avraam. (Gen.15.18)
    La Sinai, Dumnezeu a dat o Carte a legământului. Pe temeiul cuvintelor Legii și sângelui animalic, Dumnezeu face legămant cu ei, ca popor al Lui Dumnezeu. (Ex.24.7,8). După darea Legii, poporul Evreu devine poporul Lui Dumnezeu potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu –Legea. Numai potrivit Legii, el știe ce cere Dumnezeu, ca să fie poporul Său. (Deut.4.1-14). Deasemenea, numai după ce Domnul (Ingerul Domnului) îi elibereaza din jugul Egiptului și în urma experentei lor cu El, în timpul botezului in nor, ei cunosc pe Domnul.
Făcând analogia între botezul poporului evreu pentru Moise și botezul poporului bisericii pentru Hristos, luand în considerare prezenta apei (marea) și a norului, putem spune:
-„prin botezul în apa (marea) însoțit de mărturia „morții și învierii împreună cu Hristos’’ se confirmă separarea de lume a credinciosului (lumea Egiptului).
-prin Botezul în nor se realizează  separarea de natura lumească (egipteană) a credinciosului.
 Botezul în nor care reprezintă împlinirea faptică a ceea ce ne cosiderăm și mărturisim înaintea Domnului, și anume: moartea omului firesc (evreul născut în Egipt) și nașterea omului duhovnicesc, (evreul născut în pustie) ce se realizează, pe tot parcursul vieții de credință (Rom.6.4). Acest proces durează toată viața omului, la fel cum cei 40 de ani ai pustiei, reprezintă timpul de maturitate a unui om.
În concluzie putem spune: că Botezul este un act, (o faptă) a mărturiei cugetului, însoțit de apă, și totodată un proces al morții și învierii în Hristos, ce se deruleaza pe toata perioada luptei credinței și a alergării prin pustiul acestei lumi.( Rom.6.5-11;2Tim.4.7)
Actul botezului însoțit de apă este important pentru biserică, dar apa nu este indispensabilă, (necesară mântuirii) în schimb actul mărturiei credintei înaintea Lui Dumnezeu și procesul botezului în Hristos, sunt indispensabile mântuirii. (Gal.3.27)
În timpul botezului în nor, poporul Evreu și-a însușit Cuvântul Legii- modul lui de viața a devenit viața Cuvântului Legii. (Deut.30:15, 16) La fel botezul creștinului  în Duh- trăirea în Hristos în Duhul, este un proces ce se desfăsoară pe toata perioada luptei credinței, și se realizează potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu sau Numelui Lui Isus Hristos. Întelegând că Numele Lui Isus Hristos este Cuvântul Lui Dumnezeu (Ap.19.13; In.1.1,13). 

BOTEZUL CA ȘI CONTRAIMAGINE

„Această icoană preînchipuitoare ne mântuiește acum și pe noi, anume botezul, care nu este o curațire de întinăciunile trupești, ci mărturia unei conștiințe curate înaintea Lui Dumnezeu, prin învierea Lui Isus Hristos’’ (1 Pt.3.20, 21).  In acest verset, ni se spune că botezul mântuie; dar se mai spune, că botezul nu este spălarea cu apă de întinăciunile trupești.
Cuvântul  din greaca tradus ca imagine este antitupos.
 Antitupos. gr; este format din doua cuvinte:
Anti. denotă corespondența, este folosit in N.T. având sensul: în loc de.     Tupos: formă, figurină, imprimare, model, tip.
Antitupos: tip, figura, forma, care corespunde cumva alteia, ca urmare a unei imprimări pe o pecete; ori a unei peceti sculptate, care se imprimă în ceară caldă, o contraimagine. O figură sau un tip ce răspunde la o realitate și reprezintă o realitate.
Referitor la 1Pt.3.21, putem spune: „Această  contraimagine ne mântuiește … și anume botezul…’’ Pecetea prin aplicare realizează o contraimagine a ceea ce este săpat pe pecete.(ştampilă)
Pentru a vedea ce a spus Petru ne vom folosi și de v.20.
„.. în zilele lui Noe, când se făcea corabia,  în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete  și anume opt. Contraimaginea aceasta ne mântuiește acum și pe noi, anume botezul…’’ V.20,21.
Corabia Lui Noe prefigurează moartea și învierea Lui Hristos, salvatoare pentru toți cei ce sunt în Corabia Hristos.
Să explicăm V.20, 21: prin corabia lui Noe, ce a fost scufundată în apele morții (potopului) au fost scăpate un mic număr de suflete, și anume opt. În același mod Isus Hristos a trecut prin apele morții, fiind considerați trecuți împreună cu El, din lumea sortită morții, spre viața,  toți cei ce prin credintă sunt în Corabia Hristos.  Apele potopului au fost vijelioase, datorită erupțiilor vulcanice, a cutremurelor, a apelor din adâncuri și a celor atmosferice care acopereau pământul în aceea vreme, au schimbat complet suprafata pământului. (Gen.7.11). Aceste ape vijelioase au acoperit în mare parte corabia, ce a fost construită asemenea unui submarine. Gen.7.16;8.6).
Potrivit lui Mat.12.39, 40;20.22; Fap.2.23,27,31; Rom.6.3, Hristos a fost botezat (scufundat) în moarte.  „… după  cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul Omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.’’( Mat.12.40 ). Acestă moarte cuprinde în sine, marea cea mare a locuinței morților, care a înghițit lumea dinaintea potopului, cât și lumea de la potop și până la sfârșitul istoriei umane.
 În mod sugestiv Biblia aseamănă imperiul Babilonean, și locuința morților cu o mare:     
- „… voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături…’’ ( Ier.51.36,37). Aici se are în vedere imperiul Babilonian, (cât și cetatea babilonului) care este asemănat cu o mare, în care locuiesc multe popoare.
- În locuința morților din Ez.31.14,16,17,18;32.18-31, vedem toate neamurile pământului. Iar în Ap.20.13,14, locuința morților este identică cu marea. Deși pământul și cerul dispar, (Ap.20.11) rămâne marea - locuința morților cu morții ei.
- Un imperiu  pământesc este considerat o mare a popoarelor, la fel imperiu locuinței morților este marea morții a popoarelor. Marea definește în ambele cazuri, un mediu  al existenței umane determinat de puterea unui imperiu. De fapt în ambele imperii puterea morții este determinantă, deoarece și popoarele din marea imperiului Babilonian au ajuns tot în marea morții. 
Isus Hristos fiind omorât în carne, dar viu în duh, s-a dus în închisoarea morții, să vestească Evanghelia morților din marea morții - locuința morților (1Pet.3.18-20). Apele morți au înghițit lumea din timpul lui Noe, și oamenii acelei lumi, au ajuns din marea de apă a potopului, în locuința morților, în marea popoarelor. În această mare a morții ajung toate popoarele lumii ( Ap.20.12,13) 
Hristos a fost botezat, scufundat în marea morții. Domnul Isus Hristos amintește acest fapt: „după cum Iona a stat trei zile si trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului (Mat.12.40).  De asemenea Petru în predica de Rusalii spune: Hristos a fost legat cu legăturile morții și dus în Locuința morților (Fap.2.24,27,31). Marea locuinței morților mai cuprinde și spațiul adâncului, unde găsim apele ce-i au în vedere pe demoni. Puterile demonice ale adâncului locuinței morților le  găsim prezentate în psalmii: 18,22. Demonii Îl rugau pe Domnul Hristos: „să nu-i trimită în adânc’’( Lc.8.31). Putem observa că adâncul locuinței morților este pentru demoni.
„…Domnul … a risipit pe vrășmașii mei … s-a văzut albia apelor …El și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrășmașii mei…’’ (Ps.18.13-24).  Acest psalm a anticipat faptul, că Isus Cristos a fost adus până  în adâncul locuinței morții, unde erau închise puterile demonice, pentru a se confirma biruința Lui prin moarte și asupra închisorii demonilor, de unde a fost scos de interventia Lui Dumnezeu Tatăl. De fapt, adâncimea în care a coborât Hristos Domnul este redată în Fap.2.27; Ef.4.9, 10.
În Ps. 22 ne este prezentată anticipat cu nouă sute de ani înainte, crucificarea Lui Hristos Domnul realizată prin intermediul dușmanilor pământești manipulați de puterile demonice.
-    „O mulțime de tauri sunt împrejurul Meu,… niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți … mi-au strapuns mâinile și picioarele, … scapă-mă din gura leului, scoate-mă  din coarnele bivolului,… (Ps.22 ). Crucificarea a fost mijlocul prin care Isus Cristos a intrat în timpul și spațiul celor trei zile a locuinței morților.
Între V. Testament și N. Testament este o deplină concordanță, așa că Petru ia ca exemplu, corabia lui Noe care a trecut prin apele morții, și prin care au fost salvate opt suflete (1Pet.3.20,21).  Contraimaginea acestei corabii Îl are în vedere pe Hristos care de asemenea a trecut prin apele morții, cum ne spun versetele anterioare, versetului 20. El este asemenea corabiei prin care sunt salvați toți cei care sunt în Hristos, după cum spune și Pavel: „fiind îngropați împreună cu El prin botez, și înviați în El…’’ (Col.2.12).
Prin urmare corabia Îl prefigurează pe Hristos care a trecut prin apele morții. În Corabia-Hristos, sunt considerați a fi, toți cei ce sunt botezati în Hristos: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El…. Căci cine a murit de drept este izbăvit de păcat și moarte.’’ (Rom.6.4,7,8,23).  Dumnezeu ne cosideră potrivit dreptății Lui, (de drept) că am fost împreună cu Hristos în moarte. Și noi trebuie să ne considerăm botezați, împreună cu Hristos (Rom.6.11). A ne considera înseamnă a accepta, a fi cum ne consideră  Dumnezeu, morți de drept.
Să revenim la expresia folosita de Petru: antitipos – contraimagine.
Contraimaginea este  Hristos ce a trecut prin moarte, asemenea corabiei lui Noe. Dacă considerăm corabia ca o pecete – pe aceasta pecete era gravată Corabia  Hristos.  Contraimaginea acestui fapt în noi, este Botezul. Acesta este unicul botez din Ef.4.5. Cine are această contraimagine în el, și anume: Hristosul botezat în moarte, și în Hristos a fost botezat împreună cu El cel ce crede și acest fapt îl mărturisește cu un cuget curat (sincer) înaintea Lui Dumnezeu, s-a botezat în Hristos, fiind considerat mântuit din moarte (1Pet.3.20,21).
Din această analiză,  observăm profunzimea botezului, care este din păcate o taina, chiar în lumea religioasă.
Să consemnăm faptul că apostolul Petru, identifică botezul cu această contraimagine și marturia ei, și nici într-un caz nu identifica botezul cu scufundarea în apă. „…botezul nu este o curațire de întinăciunile trupești…’’ (1Pet.3.21).  Botezul este o lucrare interioară a cugetului mijlocită de Duhul Sfânt,  o identificare în moarte și înviere cu Hristos. Acesta lucrare poate fi confirmată de mărturia verbala a morții si învierii împreuna cu Hristos, întărită de scufundarea în apă.
Scufundarea în apă era sugestivă, plină de semificații pentru lumea ritualurilor antice, în a reda ceea ce s-a petrecut în interiorul persoanei ce se boteaza.  La fel este și astăzi pentru o gândire, ce are nevoie de forța vizualizării.
Apostolul Pavel a trăit profunzimea relației cu moartea Lui Hristos în așa măsură, încât pentru el ritualul apei nu-i era indispensabil.( 1Cor.1.17 ) 
Botezul nu este un spectacol dat bisericii și curioșilor, însoțit de elementul apa; botezul ca act al momentului (ritualul) ar trebui să fie trăirea profundă, chiar mistică  a botezări în moarte împreună cu Hristos și în Hristos. Spectacolul botezului anulează profunzimea acestui act.
Botezul ca act ar trebui să fie realizat de cel ce a evanghelizat persoana ce se botează, sau unul din cei ce ucenicizează persoana ce se botează, și nu de către cler. Prin aceasta crește autoritatea Trupului Cristic și responsabilitatea celor ce fac ucenici, potrivit celor spuse de Domnul (Mat.28.19,20).
Botezul la fel ca mântuirea, îmbrăcarea în Hristos, înoirea, este atât un act al momentului, cât și un proces ce se desfăsoară  pe tot parcursul luptei credinței, și alergării noastre.
Aşa cum pentru Israel, botezul nu s-a epuizat în trecerea prin mare, ci după aceea a urmat botezul în nor timp de patruzeci de ani, la fel pentru cei ce cred în Hristos, botezul nu se epuizează prin actul însoţit de elementul apă şi mărturia acelui moment, ci botezul cotinuă ca un proces al morţi şi învierii în Hristos, botezul în Nor - în puterea Duhului Sfânt. Col.2.12; 2Tim.2.11
Am amintit că în timpul botezului în nor a lui Israel, timp de 40 de ani, a murit evreul egiptean, şi s-a născut noul evreu, ce avea să intre in ţara promisă. Tot la fel, după mărturia botezului în Hristos, înaintea Lui Dumnezeu, prin care ne socotim morţi împreună cu Hristos, urmează să devenim ceea ce am mărturisit; urmează procesul botezului morţi şi învierii noastre în Hristos. În timpul acestui proces moare omul firesc si concomitent se naşte şi înviază omul duhovnicesc.

Asemenea corabiei lui Noe, care trecând prin apele potopului a salvat pe cei ce erau in ea - contraimaginea acesta care prefigureaza pe Hristos trecând prin moarte spre viaţă împreună cu cei ce cred, şi mărturia crdincioşilor înaintea Lui Dumnezeu a acestei lucrări este Botezul.  Mărturia credinciosului, a trecerii împreuna cu Hristos din moartea spre înviere este botezul ce măntuie. 1Pet.3.20
Prin această prefigurare atât de plastică a  botezului Lui Hristos cu botezul corăbiei lui Noe în apele morţii, ni se redă putere de înţelegere a Botezului din Rom.6:
Botezul este scufundarea Lui Hristos Domnul în moarte şi învierea Lui din moarte, şi mărturia celui ce crede in Hristos, a morţii şi învierii lui împreuna cu Hristos. Mat.20.22; Rom.6.3
Prin aceste enunţuri s-a redat definiţia Unicului Botez mântuitor. Ef.4.5
Botezul în moartea  şi învierea Lui Hristos înseamnă, a înţelege, a fi pătruns, a trăi moartea şi învierea Lui Hristos în tăria Duhului Sfânt atât de mult, încât sa începi a muri ca om carnal şi să învii ca om duhovnicesc în Hristos. Gal.2.20
Botezul este identificarea cu Hristos în moarte şi înviere. Această idee întărește faptul că Unicul Botez,  este o trăire profundă a credinciosului în duhul minţii (o înnoire a minţii și nu are nimic a face cu lucrarea  erorii, aşa  zisului botez, a stăruinţei  după duh sfânt. După acestă demonstraţie folosind elementele

---

[1],, Pneuma’’ in greaca inseamna putere
  2 Folosim principiul demonstratiei ecuatiei matematice – avem enuntul ecuatiei, definim termenii ecuatiei, facem demonstratia, ca sa ajungem la concluzia ca ecuatia este adevarata. In cazul nostru avem enuntul (ecuatia) facem exegeza (demonsratia) si trebuie sa ajungem la concluzia ca enuntul (ecuatia) este adevarat.

[3] ” Eu sunt Cel ce sunt”( Exod.3.14) ,,Dumnezeu să fie totul in toții”(1Cor.15.28)  Creația Ființă sau Firea, este lumea îngerilor și lumea umană.(Rom.8.19-20)

 https://www.facebook.com/isus.Hristos.Biblia.Dumnezeu/
https://www.facebook.com/groups/Site.dedicat.dragosteisi.prieteniei/
https://www.facebook.com/versete.biblice.care.inveselesc.inima/
https://www.facebook.com/Versete-biblice-%C8%99i-mesaje-de-incurajare-1731205863785612/
https://www.facebook.com/groups/Versete.Biblice.Isus.Dumnezeu.Biblia/?ref=group_header
https://www.facebook.com/groups/Cautati.pe.Domnul/
https://www.facebook.com/groups/Domnul.este.lumina.lumii/?ref=group_header

Botezul cu Duhul Sfânt între eroare și adevăr

Botezul cu Duhul Sfânt între eroare și adevăr

 
Botezul cu Duhul Sfânt între adevăr si eroare (continuarea primei părți – Unicul Botez. Este o lucrare condensată a originalului)

  Așa cum tradiția bisericilor seculare a devenit mai importantă decât Cuvântul Scripturii, la fel experiența vorbirii în limbi este mai importantă decât Cuvântul Scripturii pentru mişcarea corintică penticostală.
Trei religii creştine de seamă au adus deturnări grave de la Cuvântului Lui Dumnezeu: religiile catolice şi ortodoxe prin tradiţie şi religia penticostală prin experienţa aşa zisului botez  al duhului confirmat prin vorbirea in limbi, obţinut printr-o stăruinţă baalică[1].
Prin această dezbatere folosind Cuvântul Lui Dumnezeu în legatură cu Unicul Botez, nu va fi atacată biserica penticostală care stă pe temeiul Cuvântului, ci doctrinele și faptele ce sunt în afara Cuvântului. Deși voi avea o atitudine critică în legătură cu așa zisul botez al duhului însoțit de semnul  vorbirii în limbi, ce a demarat ca experiență a mișcării penticostale, nu atac vorbirea în limbi ca dar al Duhului pentru zidirea bisericii în Hristos, ci vorbirea în limbi ca zidire personală în duhul omului care nu proslăvește pe Isus Hristos, obținută prin metoda stăruinței baalice. 1Cor.14.4-9;1Împ.18.25-29
Acest comentariu este valabil, numai pentru cei ce cred în Isus  Hristos,  potrivit Cuvântului Său, care  este suficient, pentru exercitarea credinței.
 Botezul cu duh sfânt care nu este lucrarea Domnului Hristos va fi notat peste tot cu literă mică ( duh sfânt)
           Greșala care se face în legătură cu așa zisul botez al duhului, este dată de faptul că se identifică  experiența vorbiri în limbi,  cu botezul cu Duh Sfânt. Vorbirea în limbi era cunoscută în religia antică a misterelor, şi este cunoscută până în zilele noastre în practica transei din diferite religii şi mişcări ocultice, care are ca rezultat experienţa vorbiri în limbi. Domnul Hristos, numeşte această rugăciune ,,rugăciunea păgânilor,,, deoarece era cunoscută în toată lumea antică circummediteraniană. Mat.6.7 Numai când se ajungea la bolboroseala în vorbe nenânțelese în timpuul rugăciuni idolatre, se considera rugăciunea ascultată de zei sau idoli. În 2Împ.23.24 se practica ,,chemarea duhurilor,, ce era aceeași lucrare, pe care o realizează mișcarea penticostală. Împăratul Iosia a stărpit pe cei ce foloseau chemarea duhurilor.  
 Darul Duhului de vorbire în limbi scoate în evidenţă, nu experienţa, ci proslăvirea Lui Isus Hristos, în limbi cunoscute, activ în mod deoosebit, într-o perioadă când nu era o Evanghelie scrisă.
 Am participat la această experiență cu sinceritate și rătăcire. Când m-am maturizat în Cuvântul Lui Dumnezeu, Duhul Sfânt m-a luminat să cunosc adevărul  Unicului Botez și să nu mai identific botezul Duhului cu experiența vorbirii în limbi sau a bolboroseli de cuvinte necunoscute cum fac păgânii. Mat.6.7
Botezul în Duhul Sfânt este pentru Trupul Hristic. 1Cor.12.13

La Rusali Hristos Domnul  a turnat (botezat), Duhul Sfânt, ce a devenit ,,Mediul’’ formări şi existenţei Trupului Hristic.
,,Biserica se bucura de pace…şi cu ajutorul Duhului Sfant se înmulţea.’’ Fap.9.31. Noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup.  Traducerea corectă revizuită de Cornilescu ed.1931, este:,,botezati intr-un singur Duh” si nu ,,botezati de un singur Duh’’ Botezatorul este numai Hristos Domnul, ce și-a botezat Trupul în mediul – Duhul Sfânt 1Cor.12.13
Acest fapt este demonstrat foarte clar si de teologul W.Grudem, care folosind originalul grec al N.T. traduce: ,,Noi toti, in adevar, am fost botezati intr-un singur Duh, intr-un singur Trup.’’ (Teologia Sistematica, W.Grudem, pag.803,804.)
Unele doctrine religioase susţin ca botezul cu Duh Sfânt este pentru fiecare creştin in mod personal,  că este şi o experienţă distinctă a primiri Duhului Sfânt, însoţită de vorbirea in limbi. Însă Biblia nu vorbeşte de botezul cu Duh Sfânt, a fiecărei persoane în mod personal, ci doar de primire şi umplere cu Duh în mod personal, sau la nivel de grup, (Fap.2.4;4.8,31; 7.55;9.17)
 ,,…care au primit Duhul ca si noi.’’ Fap.10.47  În acest verset apostolul Petru vorbeşte de primirea Duhului Sfânt, cu ocazia zilei de Rusalii, şi nu de botez cu Duhul. Chiar şi la Rusali regula a fost următoarea: ,,mai intai au primit Duh Sfânt, apoi s-au umplut de Duh Sfant.’’ Primirea Duhului Sfânt de către ucenici s-a realizat, când a venit Duhul ca un vânt şi s-a aşezat sub forma unor limbi ca de foc peste ei. Fap.2.2,3. După primirea Duhului s-a realizat şi umplerea.Fap.2.4. Acest fapt este în concordanţă cu doctrina apostolului Pavel exprimată în Gal.3.14, unde se spune: că cei ce cred în Hristos, primesc Duhul, şi apoi trăiesc prin Duhul.Gal.5.25 A trăi în Duhul este acelaş lucru cu a fi botezat în Duhul. Când Duhul Sfânt devine mediul în care trăieşti în duhul minţii, te poţi considera în botezul Duhului. Tot expresia ,, veţi primi darul Sfântului Duh’’ se foloseşte în ziua de Rusalii referitor la cele trei mii de suflete ce s-au adăugat la numărul ucenicilor. Nu se spune că au fost ,,botezaţi în Duh.’’ Fap.2.38 În acest caz ,,botezul în Numele Domnului Isus’’este identificat cu primirea Duhului. Fap.2.38.  Este normal să fie aşa, deoarece Hristos şi Duhul Sfânt sunt una, iar Botezul este Unul singur.
Botezul făcut de Domnul Hristos în Duh Sfânt este atribuit numai Trupului Hristic și nu persoanelor în mod particular.
 Acest fapt este demonstrat foarte clar de teologul W.Grudem, care folosind originalul grec al N.T. traduce: ,,Noi toti, in adevar, am fost botezati intr-un singur Duh, intr-un singur Trup.’’ 1Cor.12.13 (Teologia Sistematica, W.Grudem, pag.803,804.)
 Potrivit celor spuse de Domnul în Fapte  cap.1,  botezul cu Duh Sfant are în vedere formarea Împărăţiei Lui Dumnezeu şi naşterea bisericii care propovaduieşte Evangheia Împărăţiei. Împărăţia și biserica sunt concomitente şi indispensabile. Împărăţia cuprinde in sine și biserica.
 ,,Botezul într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup’’; a fost realizat o singură dată, la Rusali când s-a născut Biserica -Trupul Lui Hristos. Hristos nu a născut Biserica ca Trup de mai multe ori. De aceea s-a spus în Ef.4.4 ,,este un singur Trup.’’ La scurt timp de la rusali în Efeseni, Biserica era deja un singur Tup. 
 Se ridică o întrebare logică; ,,Cum să fie botezaţi toţi creştinii care au existat şi există de doua mii de ani, şi vor mai exista, atunci la Rusalii?’’  Pentru a înţelege: cum sunt toţi sfinţii în Trupul ce s-a născut la Rusalii, să facem apel la logica lui Pavel care spune: că toată seminţia lui Levi era prezentă în coapsele Lui Avraam cu mult înainte de a se naşte această seminţie. Evr.7.9,10. La fel, în Hristos era deja Biserica, aşa ca seminţia Lui Levi în coapsele lui Avraam, precum fătul în femeia gravidă. Biserica a fost în gandirea – planul Lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, de atunci era în Hristos. In Ioan 15.1-7 vedem că ucenicii erau deja în Hristos înainte de botezul Duhului. Atunci – la Rusalii, au fost botezaţi toţi cei ce au devenit și devin mădulare in Trupul Hristic, deoarece, atunci s-a fost botezat Trupul Hristic. ,,Noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup…’’ 1Cor.12.13. (Cornilescu, ed.1931;Trinitarian Bible Society) ,,Am fost botezaţi’’ vorbeşte de o acţiune realizată la trecut de Hristos, la Rusalii. Trupul Hristic a fost născut la Rusalii.
Să mai luam un exemplu: Trupul Lui Hristos,( biserica ) va fi prezentat ca Mireasă înaintea Lui Hristos, când îşi termină mandatul formări lui istorice. Când s-a născut şi a fost botezat de Rusali, Trupul era format din o sută douazeci de membri.Fap.1.15  De atunci trupul a  crescut cu milioane de membri, dar botezul făcut atunci când s-a născut este valabil pe toată perioada formări Lui.
Cine face parte din Biserica lui Hristos a fost botezat în Duh Sfânt când a fost botezat Trupul ce s-a născut. Numai cine face parte din Trupul Hristic are parte de Botezul Duhului, devenind mădular în Trupul Lui Hristos.       
Învăţătura este aceasta : Hristos a botezat toată lumea cu Duh Sfânt, şi Trupul Său în Duh Sfânt la Rusalii, când a fost născut din Dumnezeu. In.1.12,13;1Cor..12.23 . Când cei ce cred devin membri a  Trupului Hristic, ce a fost botezat la Rusalii, ei deja sunt botezţi în Duhul Sfânt.
Iar cei ce cred în Hristos primesc Duh Sfant si se umplu cu Duh Sfânt, deoarece fac parte din Trupul Hristic. In.7.39; Gal.3.14; Fap.2.4;4.8,31;9.14 

Contestarea Domnului Hritos ca unic  Botezător cu Duhul Sfânt, și a Duhului Sfânt.

Enunțul doctrinei Unicului Botez potrivit  Cuvântului  Lui  Dumnezeu este: Botezul este scufundarea Lui Hristos Domnul în moarte și învierea Lui din moarte, și mărturia cugetului celui ce crede în Hristos, înaintea Lui Dumnezeu, a morții și învierii impreună cu Hristos, întărit prin apă. Mat.20.22; Rom.6.3-5; 1Pet.3.21;Ef.5.5 Enunțul este dat de exegeza versetelor amintite. Nu există trăire mai profundă pentru un credincios decât identificarea cu Hristos în moarte și-n inviere. Moartea și învierea Lui Hristos reprezintă  esenţa Fiinţei Dumnezeirii, prin care Cel ce este, devine Totul în tot ce a adus în fiinţă. 1Cor.15.28. Moartea și învierea credinciosului în Hristos este singura lucrare mântuitoare prin care credinciosul moare ca om carnal și învie ca om duhovnicesc.2Tim.2.11;Rom.6.5-8;Mat.16.24,25. Dumnezeu ia  chip în credincios, prin această lucrare, și astfel se ajunge să trăiască Hristos în credincios. Gal.2.20
Botezul cu, în, Duhul Sfânt este o lucrare în exclusivitate a Domnului Isus Hristos ca şi jertfa de pe cruce, nu este lucrare sau experienţă umană. Însă umplerea cu Duh Sfânt este experiență omenească. Fap.2.4  Botezul cu Duh Sfânt este o față a Unicului Botez. (Mat.3.11;Fap.1.4,5;2,17,33). Oare nu este suficientă lucrarea Domnului Hristos ca Botezător, de mai este socotită necesară  experienţa abominabilă a stăruiniţei după botezul duhului, realizată de religioşii corintici ai zilelor noastre? Ce contestare grosolană a lucrării Domnului Hristos.
 Duhul Sfânt este Darul Lui Dumnezeu pentru cei ce se pocăiesc și cred în Domnul Hristos. Fap.2.38;11.17,18;Mc.1.15
Botezul în, cu Duh, este confirmat prin puterea de a mărturisi pe Hristosul mort și înviat. ’’Veți primi o putere  când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, să-mi fiţi martori în toată lumea.,, Fap.1.8 Acest lucru este spus de Domnul.
Și aici se spune: ,,cand se va coborî,, nu  ,,când vă veți boteza,, cum interpretează doctrina penticostală. Ceea ce arată că botezul cu Duh Sfânt este lucrarea exclusivă a Domnului Hristos.  Când ești plin de Duh sau cufundat, botezat în Duh îl mărturisești pe Isus Hristos, prin Cuvântul Lui. Fap.4.29,31.Rom.15.18,19 Pe tot parcursul Faptelor Apostolilor ceea ce a demonstrat botezul Domnului în Duh Sfânt pentru biserică ca un fapt împlinit, a fost puterea de mărturisire a Cuvântului şi nu vorbirea în limbi. Fap.2.4,11,22-36;4.29,31;8.4; 13.5,26; 14.7;15.35;16.32
    Duhul Sfânt vorbeşte prin apostolul Pavel în Galateni: 2.2,3,14 ,,Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii a-ți primit voi Duhul ori prin auzirea credinței? Sunteti așa de nechibzuiti? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească? pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri, in Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.,,
În aceste versete se spune: că Duhul Sfânt, se primeşte prin credinţa în Hristos Isus. A spune că Duhul Sfânt se primeşte prin stăruinţa baalică, confirmată de semnul vorbirii în limbi, înseamnă a-L contesta şi pe Duhul Sfânt. Galatenii în rătăcirea lor, au adăugat la Evanghelia Domnului, şi o altă evnghelie – a faptelor legii. La fel,  religioşii duhului penticostal, au adăugat evanghelia drăcească a stăruinţei baalice după duhul, contestând Cuvântul Lui Dumnezeu.
Botezul cu Duh Sfânt, este lucrarea în exclusivitate a Domnului Hristos. Mişcarea corintică penticostală a fost demarată de o căpetenie religioasă a văzduhului care prin experienţa vorbiri în limbi, să submineze lucrarea Domnului Hristos care este Unicul Botezător cu Duhul Sfănt.
Mişcarea penticostală, a fost pornită de un duh anticristic, care a substituit pe Hristos ca botezător al Duhului Sfânt, cu o lucrare spiritis-omenească, a experenţei botezului duhului confirmat de vorbirea in limbi.
Religioșii duhului penticostal, nu au observat că în Fapte.2 nu se spune că ucenicii au fost botezați cu Duhul Sfânt, ci au fost ,,umpluți de Duh,, deoarece botezul cu Duh Sfânt a fost realizat de Domnul. Ucenicii s-au umplut cu ceea ce a botezat (turnat) Domnul. Nu au observat, că vorbirea în limbi cunoscute, nu a fost scop în sine, ci scopul în sine al Duhului Sfânt a fost ,, lucrurile minunate a Lui Dumnezeu.,, Fap.2.11 Acest scop este redat și în Fap.1.8
Satana le-a dat o lucrare de rătăcire, au ajuns să creadă o minciună, si să facă din vorbirea în limbi scop. 2Tes.2.11 Astfel au eliminat pe Domnul nostru scump Isus Hristos și pe Duhul Sfânt din experiența lor, și au pus în schimb, experiența drăcească a stăruinței după semnul necredinței – vorbirea în limbi.1Cor.14.22 i

Vorbirea în limbi –  semn al necredinței
 Iată rolul limbilor arătat în Fapte și 1Corinteni:
- ca semn al mărturisiri Evangheliei  în limbile natale cunoscute de prozeliții din aceea vreme pentru a instaura Impărăţia Lui Dumnezeu..Fap.1.3-8; Fap.2:11
- ca semn pentru biserica din Ierusalim, că neamurile au primit acelaş Duh Sfânt.Fap.11.1,2,15
- pentru zidirea Trupului Lui Hristos, prin înzestarea mădularelor cu diferite daruri într-o perioadă în care nu era terminată Evanghelie scrisă. Când s-a terminat scrierea N.Testament, s-a arătat Desăvârşirea Cuvântului, care a compensat toate darurile.1Cor.13.8-12 Odată cu arătarea Desăvârşiri Cuvântului  ca principiu de trăire în Duhul, mai rămân trei atribute de bază  a relaţiei cu Dumnezeirea, şi a relaţiei în Trupul Hristic:  credinţa, nădejdea si dragostea, care sunt suficiente pentru exercitarea Harului Domnului Isus Hristos
        - ca semn a zidiri personale în duh, fără contribuţia Duhului Sfânt.1Cor.14.2-9 Corintenii sau convertit la credința în Hristos, venind din lumea idolatră a religiei misterelor, unde practica de bază era comunicare cu duhurile idolești prin rugăciunea păgână a vorbirii in limbi necunoscute. În 1Cor.14, Pavel nu amintește de Duhul Sfânt, ci de duhul intinat al corintenilor, de o vorbire în limbi în vânt și fâră minte, care il blestema pe Isus Hristos. 1cor.12.2,3;2Cor.7.1
Vorbirea în limbi din 1Cor.14.2, este către Dumnezeu,, dar nu potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu, deoarece  cuvântul acestor limbi nu aduce proorocie, descoperie, cunoștință, învățătură, este fără minte și în vânt.1Cor.14.6-14
- ca semn al necredinței pentru religioși necredincioși care sunt lumești. 1Cor.3.1;14.21,22. Evreii și corintenii lumești nu puteau crede pe Dumnezeu pe Cuvânt, cum l-a crezut Avraam.Rom.4.3 Ei aveau nevoie de semne și minuni. Mat.12.38,39;1Cor.1.22
21. In Lege este scris: "Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul."
22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi. Prorocia, dimpotriva, este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi.
23. Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si din cei fara daruri sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni? 1Cor.14.21-23           
Limbile din 1Cor.14 nu sunt dar al Duhului Sfânt care zidesc biserica în Hristos, ci semn al necredinței, într-o experiență de nebunie. Nu este un semn pentru necredincioșii din afară – pentru ei este o nebunie. (v.23) Însă este un semn al necredinței pentru religioșii necredincioși, lumești, așa cum a fost un semn al neascultări pentru evreii pedepsiți, să audă limba străină a cotropitorilor. Credincioși adevărați ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu.
 Cum s-a ajuns să se spună că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfânt, contestând ceea ce a spus Hristos:,,veţi primi o putere  când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, să-mi fiţi martori în toată lumea.’’Fap.1.8  Din cauza răstălmăcirii Cuvântului Bibliei de către o mișcare religioasă lansată de o căpetenie religioasă văzduhului. Ef.6.12 De fapt vorbirea în limbi a corintenilor era și în limbi îngerești, ai îngerilor văzduhului.1Cor.13..1. Ingerii Lui Dumneezeu, nu-l substitue pe Duhul Sfânt, chiar dacă aduc un mesaj din partea Domnului, ei îl vorbesc în limba celui la care se adreseaza.Fap.5.19,20
  Cine răstălmăcește Cuvântul Domnului este vinovat de un grav păcat. (Ap.22.18,19)
Botezul cu Duh Sfânt, este lucrarea în exclusivitate a Domnului Hristos. Mişcarea corintică penticostală a fost demarată de o căpetenie religioasă a văzduhului care prin experienţa vorbiri în limbi, să submineze lucrarea Domnului Hristos care este Unicul Botezător cu Duhul Sfănt.
Mişcarea penticostală, a fost pornită de un duh anticristic, care a substituit pe Hristos ca botezător al Duhului Sfânt, cu o lucrare spiritis-omenească, a experenţei botezului duhului confirmat de vorbirea in limbi.
Pavel și Barnba erau proroci ce vesteau Cuvântul Lui Dumnezeu. Pe tot parcursul Faptelor Apostolilor, ei nu au amintit nimc de necesitatea unui botez cu Duh Sfânt. Nici în epistolele sale Pavel nu amintește de acest Botez. Iuda și Sila erau deasemenea proroci, și nici ei nu  amintesc de necesitatea unui botez cu Duh Sfânt, ci  au îndemnat și  întărit biserica dintre neamuri prin cuvinte. Fap.15.32. Ei au fost trimiși de apostoli și presbiterii din Ierusalim pentru biserica ce a început între neamuri, care avea probleme. Botezul cu Duh Sfânt era o problemă esențială fără care nu putea să înceapă Impărăția Lui Dumnezeu și nici formarea bisericii Lui Hristos. Însă nu s-a amintit nimic de botezul cu Duh Sfânt deoarece acesta l-a rezolvat Domnul Hristos la Rusalii pentru totdeauna.   Aceste fapte arată cu claritate că botezul cu Duh Sfânt a fost un fapt împlinit de Domnul Hristos o singură dată la Rusalii.
Vom vedea pe parcurs că, folosind metoda baalică de stăruinţă după duhul sfânt, persoane care nu aveau nimic comun cu pocăinţa şi credinţa au ajuns să vorbească în limbi – experiență care s-a făcut deja, de câteva ori. Aceste limbi nu proslăvesc pe Isus la fel ca majoritatea limbilor din mişcarea corintică penticostală, caracterizate de un duh de ghicire. Ier.2.8;23.13
 Putem face următoarea experienţă: luaţi nişte persoane care nu au nimic în comun cu pocăinţa şi credinţa, care să accepte stăruinţa după vorbirea în limbi sau botezul duhului. Întroduceţi-le într-un cerc de stăruinţă, unde ele să exerseze stăruinţa cu ceialalţi. În mod surprinzător după o stăruinţă de patru, cinci ore vor bolborosi câteva  cuvinte neânţelese, sau chiar o vorbire necunoscută. Care este sursa acestei vorbiri? Care este factorul care determină această bolboroseală,...? METODA BAALICĂ sau RUGĂCIUNEA PĂGÂNILOR!
 Metoda baalică a fost practicată de preoţi lui Baal, de religia misterelor antice grecesti, a fost și este practicată de religiilor hinduse nepaleze în vremurile noastre, a vracilor africani, a stăruinţei după botezul duhului. Metoda este aceeaș în aceste religi, prin care cei ce o experimentează, sunt posedați de duhuri religioase ale văzduhului. Prin această metoda, se  intră în contact cu lumea duhurilor religioase satanice.  O să vorbim de această metodă pe parcurs. Oricine o poate exersa cu consecința întinării personale în duh. Domnul Isus numeşte această metodă ,,rugăciunea păgânilor’’Mat.6.7,8 Domnul Isus, când învaţă pe ucenici cum să se roage, nu spune nimic de stăruinţa după Duhul Sfânt confirmată prin vorbirea în limbi.      

De ce coborâre, umplere și nu botez cu Duh Sfânt ?

Principiul ,,Biblia este propriul ei  interpret,, este valabil numai pentru cei ce sunt curați în conștiința lor, în care locuiește Duhul Sfânt, care ne ajută să interpretăm Biblia . 1Cor.2.9-15.  
”Ci voi veti primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, in Samaria și până la marginile pământului." Fap. 1.8
Ceea ce Domnul a turnat în Fap.2.17,( sau botezat peste toată făptura) coboară peste sau în ei. (ucenici) Lucrarea de botez cu Duh Sfânt a făcut-o Domnul, iar ucenicii trebuiau să primească prin credinţa în Domnul Isus Duhul Sfânt. Prin urmare botezul cu Duh, este lucrarea Domnului, iar  coborârea, umplerea sau primirea Duhului este lucrarea Domnului Hristos în parteneriat (împreună) cu credinciosul.
Acum înţelegem concordanţa perfectă dintre versetele biblice pentru stabilirea adevărului în legătură cu Botezul Duhului Sfânt.
În Fap.2.4 nu se foloseşte expresia ,,s-au botezat cu Duhul,, cum greşit se interpretează, ci se foloseşte expresia ,,sau umplut de Duh Sfânt,,
 „ Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. ” Fap.1.4  Expresia ,,umplut cu Duh Sfânt ,, mai este folosită în Fapte de câteva ori desemnând diferite lucrări: Fap.4 .31; 6.5; 7.55;9.17;10.44;13.4,5; 13.9,10. În nici unul din aceste exemple nu se spune: botezat cu Duhul, ci umplut cu Duhul. Dacă am interpreta fiecare din aceste exemple ,,botezat cu Duhul,, înseamnă că am avea o mulţime de botezuri
În concluzie: ,,Botezul cu Duh Sfânt este lucrarea în exclusivitate a Domnului Hristos, iar umplerea este lucrarea Domnului Hristos în parteneriat (împreună) cu credinciosul.,,
Umplerea cu Duh Sfânt, a fost realizată la Rusalii, pentru a proslăvi Duhul Sfânt ,,lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu,, în limbile natale ale prozeliţilor prezenţi la Ierusalim în ziua cinzecimii. Vorbirea în limbi era fără sens, dacă nu se proclamau ,,lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu,,
 Doctrinele penticostale scot în evidenţă mijlocul prin care s-a proclamat Adevărul înlăturând Adevărul – lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu. Înlăturânduse Adevărul, Deavolul le-a dat o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună. 2Tes.2.11
Vorbirea în limbi lipsită de Adevărul proclamării lucrărilor Lui Dumnezeu în Isus Hristos a devenit drogul Diavolului proclamat: ,, În falsa experienţa a botezului cu duhul sfânt”.  Dacă nu se droghează cu acestă experienţă,  slujba acestor religioşi corintici, nu este interesantă.

---

[1] Metodă  de invocare a zeului Baal folosită  de  preoţii lui Baal. 1Împ.18.25-29

 https://www.facebook.com/isus.Hristos.Biblia.Dumnezeu/
https://www.facebook.com/groups/Site.dedicat.dragosteisi.prieteniei/
https://www.facebook.com/versete.biblice.care.inveselesc.inima/
https://www.facebook.com/Versete-biblice-%C8%99i-mesaje-de-incurajare-1731205863785612/
https://www.facebook.com/groups/Versete.Biblice.Isus.Dumnezeu.Biblia/?ref=group_header
https://www.facebook.com/groups/Cautati.pe.Domnul/
https://www.facebook.com/groups/Domnul.este.lumina.lumii/?ref=group_header